Virtualizarea este un concept ce presupune rularea unui sistem de operare pe maşini (computere) virtuale simulate cu ajutorul unor aplicaţii software dedicate. Aceste aplicaţii pot emula funcţionarea tuturor componentelor unui sistem informatic real (FDD, CD-ROM, HDD, memorie, CPU, dispozitive USB, placă de reţea). Maşina virtuală constă, în esenţă, într-un fişier de dimensiuni variabile ce simulează harddisk-ul şi alte câteva fişiere ce conţin configurările maşinii respective (dimensiunea memoriei, etc.). Puterea de calcul şi memoria RAM sunt partajate din resursele maşinii reale pe care se găseşte instalată aplicaţia de emulare.

Cu alte cuvinte, dacă doriţi să vedeţi cum funcţionează un nou sistem de operare, îl puteţi instala şi testa pe o maşină virtuală fără a mai trebui să formataţi harddisk-ul calculatorului real. De asemenea, dacă doriţi să testaţi funcţionarea unei aplicaţii software pe un anumit sistem de operare, puteţi folosi o maşină virtuală fără grija faptului că ar putea fi afectat sistemul de operare real (prin virusare sau datorită funcţionării anormale a aplicaţiei, etc.). Posibilităţile virtualizării sunt limitate doar de imaginaţie.

Un sistem informatic destinat activităţilor de birou foloseşte pe toată durata sa de funcţionare aproximativ 10% din resursele disponibile (procesor şi memorie). Pentru servere, consumul de resurse se situează la o valoare medie de 40% din resurse. Rezultă că, pentru sistemele desktop rămân neutilizate 90% din resurse iar pentru servere 60% - ceea ce reprezintă o putere de calcul foarte mare.

Avantajele virtualizării

- prin virtualizare, multiple aplicaţii şi sisteme de operare pot rula pe un singur sistem fizic;
- serverele pot fi consolidate în maşini virtuale;
- resursele IT sunt tratate ca o parte comună pentru a fi alocate într-o manieră controlată maşinii virtuale.

Izolarea virtualizării

- maşinile virtuale sunt complet izolate de maşina gazdă sau alte maşini virtuale. Dacă o maşină virtuală "crapă" (se blochează, cedează), restul nu sunt afectate;
- prin virtualizare, datele (informaţiile) nu se scurg dincolo de masina virtuală şi aplicaţiile pot doar comunica peste conexiunile de internet.

Încapsularea maşinii virtuale

- întregul mediu al maşinii virtuale este salvat ca un singur fişier, uşor de făcut back-up, mutat sau copiat;
- maşinile virtuale sunt compatibile cu standardele hardware.

Tendinţa de astăzi, este ca pe o maşină fizică să se instaleze mai multe maşini virtuale (în general cu rol de server) pentru a exploata la maxim resursele procesorului şi ale memoriei pe durata de viaţă a maşinii fizice.

Dintre soluţiile de virtualizare prezente pe piaţă, amintesc Microsoft Virtual PC, Microsoft Virtual Server, VMware (aparut in 1999), QEMU, Virtual Box (alternativa open-source), Blue Pill (folosit de AMB Pacifica), Kernel based Virtual Machine, Virtual Iron (pentru 32 si 64-bit), Virtual Logix (foloseste virtualizarea hard pentru a rula sisteme de operare Linux si Real Time), Xen, Hyper-V, etc.

 

Articol scris de Ilie George pe worldit.info.